Sportul nu este nimic fără fani! Să ne gândim
doar puţin... Dacă nu am fi noi cei care să-i urmărim, cei care să-i încurajăm,
cei care să le mai spunem o înjurătură printre dinţi atunci când aşteptările ne
sunt înşelate şi totuşi continuăm să-i respectăm, cei care să-i ridicăm în
slăvi şi să le cântăm imnul, cei care să ieşim în stradă să le mulţumim, dacă
n-ar exista transmisiunile radio, tv şi livescore, dacă n-ar exista tribunele
pe care noi să le uzăm de fiecare dată când au ei meciuri, ei n-ar exista. S-ar
pierde în talentele lor şi ar muri în anonimat. Noi avem nevoie de ei la fel de
mult cum au ei au nevoie de noi. Poate chiar mai mult!
De câte ori nu ţi-ai auzit nevasta sau iubita
spunându-ţi cu un zâmbet ironic în colţul gurii după o victorie a echipei
favorite: „Şi-ţi dau şi ţie ceva că te bucuri aşa?”. Numai cine iubeşte cu
adevărat sportul ştie că acel sentiment de mulţumire şi fericire nu se compară
cu nimic chiar dacă am tremurat ore bune pe stadioanele şi în sălile lipsite de
condiţii: fără o suprafaţă de joc la standarde normale, fără încălzire, fără
tribune adecvate şi câte şi mai câte neajunsuri. Sunt probleme reale cu care se
confruntă sportul românesc şi pentru care ar trebui să se găsească soluţii
viabile pentru redresarea lui. Pentru binele lor şi al nostru!
De aceea, pe lângă emoţiile întinse la maxim
pe care le oferim şi ni se oferă, un sport are nevoie (în primul rând) de
partea financiară. Iar aici vorbim de un cerc la fel de vicios între ei şi noi.
După cum toată lumea ştie, în alte ţări este o
adevărată industrie dedicată fanilor. La noi, exceptând fotbalul poate, există
scuza că mai mult nu se poate! Greşit! Cu un minim efort, echipele de handbal,
baschet, scrimă, jucătorii de tenis, înotătorii, luptătorii ar putea genera la
rândul lor o întreagă afacere pentru cluburile la care sunt legitimaţi. Din
păcate, aceştia nu ştiu să-şi atragă fanii şi să-i ţină acolo lipiţi de ei cu
bune şi cu rele. Nu ştiu că au în ograda lor adevărate comori neexploatate la
maxim. Dacă ar şti, ar duce-o bine şi ei şi jucătorii şi noi...
Într-o lume a tehnologiei, nu putem ignora
cerinţele pieţei şi social media. Valoarea unui brand sportiv tinde să devină
direct proporţională cu numărul de „like-uri” pe pagina de Facebook, cu numărul
de „followers” de pe pagina de Twitter. Ignorarea reţelelor de socializare este
o mare eroare a cluburilor şi a federaţiilor autohtone, având în vedere că în
ultimul timp, oamenii îşi petrec ore întregi pe zi pe aceste pagini. Şi ca să
mă justific, Steaua este cel mai popular brand de la noi are aproape 119.000 de
„like-uri” (la ora scrierei acestui post) prin comparaţie cu Barcelona care
depăşeşte .... 26 milioane. Lucru posibil şi pentru că au 600 de oameni în
departamentul de marketing, unde în cluburile noastre există doar cu numele. În
afara fotbalului, cea mai buna echipa de handbal din Romania are aproape 5.000
de fani, iar echipa de baschet Asesoft depăşeşte cu puţin 3.500. Doar aceste
două se afla în top 40 la secţiunea sport! Nu e jalnic rezultatul acestei
statistici având în vedere că trăim într-o ţară de campioni? Nu e jalnic că
ni-i fură cei din afară (vezi cazul Soranei Cîrstea) şi îi afişează în locul
nostru ca şi cum ar fi „produsul” (a se citi „omul”) lor? Cum să nu te prindă
mâhnirea şi revolta când pe sportivii de lângă tine, pentru care ţipi din toţi
rărunchii la meciurile lor, trebuie să-i vezi doar la televizor şi nu pot să-ţi
dea şi ţie un autograf pe tricoul preferat?!
Cluburile şi sportivii noştri nu ştiu să se
vândă. Ei confundă acest lucru cu patriotismul. Ei au învăţat să fie modeşti,
însă au ajuns să confunde modestia umană cu cea profesională. Lauda unor
performanţe nu înseamnă lipsă de modestie. În străinătate, imaginea cluburilor
şi a sportivilor e vândută pe milioane de euro doar că e asociat cu un produs.
La noi, jucătorii au învăţat doar să-şi pună semnătura pe contract, bucuroşi că
au mai prins unul, fără a-l citi în prealabil sau fără a-l înţelege. De aceea,
mulţi ajung la mâna federaţiilor.
Din păcate, toată lumea ştie cum se face
sportul în România. Astfel, vrem să facem mai vizibile problemele din sportul
nostru, mai ales cele din spatele scenei după ce s-a încheiat un meci, să facem
cunoascute problemele fanilor, să dezbatem mijloacele prin care noi să-i ajutăm
să se facă cunoscuţi şi apreciaţi la adevărata lor valoare şi, de ce nu, SĂ NI
SE VÂNDĂ!
Şi pentru că este blogul nostru şi pentru că
vrem ca toată lumea să ştie cât de important este rolul nostru în sport, vă
invit ca toate ideile pe care le aveţi să le împărtăşiţi aici pentru o mai bună
funcţionare a cercului vicios.
FOTO: irinamaxim.wordpress.com
FOTO: irinamaxim.wordpress.com
