Performanţa recentă a gimnastelor noastre, care au cucerit patru medalii de aur la Campionatele Europene de la Bruxelles, nu a trecut neobservată în spaţiul public românesc. Chiar înainte ca Guvernul să îşi exprime gratitudinea faţă de realizarea fetelor de aur, triumful Sandrei Izbaşa & Co. făcea furori pe internet. Cinci articole din topul celor mai distribuite 10 ştiri ale săptămânii respective au avut ca subiect succesul gimnastelor noastre la Europenele din Belgia, fiind distribuite de 10.000 de ori pe reţelele sociale.
Imediat, premierul Victor Ponta a acţionat în asentimentul opiniei publice, invitându-le pe sportive la Palatul Victoria, şi a anunţat că va dubla toate primele echipei feminine de gimnastică, pentru a da un semnal privind recompensarea performanţei, cât şi în perspectiva Jocurilor Olimpice. Suma totală acordată echipei de gimnastică – în care sunt incluşi şi antrenorii – este de 600.000 de lei.
Potrivit specialiştilor, scenariul are şanse mari să se repete la Olimpiada de la Londra, care bate la uşă. Ce înseamnă acest lucru pentru cei implicaţi? Pentru Bellu şi Bitang, nu va fi decât o reconfirmare a statutului lor de cei mai buni antrenori români. Vor exista evident şi satisfacţii financiare, nu în ultimul rând din partea sponsorilor, şi oferte de colaborare din partea vreunei companii.
Însă 2012 se anunţă cel mai memorabil an pentru fetele de la Deva. Dacă veterana Cătălina Ponor (24 de ani) şi chiar Sandra Izbaşa (21 ani) sunt obişnuite cu lumina reflectoarelor, “ciocnirea” cu celebritatea poate fi cu două tăişuri pentru tinere ca Larisa Iordache (15 ani), Diana Bulimar (16 ani) şi Raluca Haidu (17 ani). Foarte probabil, acestea au fost deja luate la ochi de diverse firme care vor să se asocieze cu imaginea lor şi să capitalizeze de pe urma succesului fetelor, atât de proaspăt în memoria colectivă. După cum se ştie, Dedeman, companie ce se ocupă cu vânzarea de materiale de construcţii şi amenajări interioare, este sponsor al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, ceea ce nu poate decât să îi sporească capitalul de imagine.
Însă ca şi în cazul Dianei Mocanu, despre care am vorbit la un moment dat în această rubrică, succesul se poate dovedi un măr otrăvit pentru gimnastele şi sportivii noştri care nu ştiu să se vândă, care nu ştiu cât valorează. Sigur, câteva mii de euro pentru o reclamă au capacitatea să le ia ochii unor sportive care ani la rând au câştigat poate salariul minim pe economie. Şi publicitarii ştiu asta. Însă o firmă de marketing sportiv i-ar ajuta să îşi maximizeze potenţialul, să pretindă (financiar) cât valorează şi nu în ultimul rând să îşi asocieze imaginea cu un brand relevant şi respectat.
Şi dacă credeţi că endorsement-ul, cum numesc americanii promovarea unui brand, este o bagatelă sau ceva ce poate fi tratat uşor, vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Nadia Comăneci, zeiţa de la Montreal, a promovat acum ceva timp margarina Rama. Pe lângă absurdul situaţiei – o fostă gimnastă de top lăudând calităţile unui produs care este un hazard alimentar – Nadia afirmă că pentru ei băiatul ei Dylan, caută Rama, oriunde s-ar afla. Este ceva ce jigneşte inteligenţa consumatorului, ştiut fiind că Nadia trăieşte în SUA, iar miliardarii nu mănâncă margarină. Cel puţin nu pe Terra.
Este un exemplu clasic de bad endorsement. Metoda e pe cât de simplă pe atât de proastă: luăm o vedetă, îi punem produsul în mână şi aceasta îl laudă. Se încearcă obţinerea facilă şi rapidă a notorietăţii brandului de produs, prin asocierea cu o personalitate faimoasă. Numai că există riscul ca rezultatul să fie ca nuca-n perete. Margarina, aliment care provoacă obezitate şi boli de inimă, nu poate fi asociat cu sportul. Că Nadia a acceptat, pe mulţi bani, este altă poveste, dar credibilitatea ei a fost afectată. Este jenant să fii un simbol al sportului de performanţă şi să vinzi margarina drept “micul-dejun al campionilor”, “bun pentru copii”. Pe când o reclamă cu Nadia la şaorma?
O altă asociere curioasă a fost cea dintre boxerul Doroftei şi iaurtul Actimel. Şi încheiem cu ceva mai recent, deşi din afara sportului: un lanţ farmaceutic susţine trupa Mandinga la Eurovision. De unde şi până unde? Ce legătură au pastilele cu muzica?
În concluzie, pregătiţi-vă de reclame cu Sandra Izbaşa la băuturi carbogazoase, sau cu Larisa Iordache la creme antirid. Doar trăim în ţara tuturor posibilităţilor. Sau nu! Cu o consiliere bună din partea unei firme de marketing sportiv, aşa ceva nu ar fi niciodată posibil. Fetelor, gloria trece repede, aveţi grijă cum o fructificaţi! Şi dacă predecesorii voştri au avut scuze, în epoca informaţiei este inadmisibil să vă lăsaţi manipulate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu