Camerunezul Samuel Eto'o câştigă anual în Rusia mai mult decât liderul vânzărilor de articole sportive promoţionale, Ajax Amsterdam, din comercializarea de tricouri şi alte produse.
Anunţul recent că UEFA a reţinut temporar sumele cuvenite la 23 de cluburi pentru participarea în competiţiile sale, printre care şi echipele româneşti Dinamo, Rapid şi Vaslui, a stârnit rumoare pe continent ca şi în ţară. De ce s-a ajuns la această măsură? Ei bine, corpul de control financiar al forului european a constatat nereguli la mai multe cluburi, însemnând "restanţe către alte cluburi, angajaţi sau impozite neplătite". Afectate au fost şi echipe cu nume, cel mai sonor dintre acestea fiind Atletico Madrid, campioana din Europa League. Dacă urmărim lista penalizatelor, remarcăm faptul că acestea provin fie din sudul Europei, fie din Est, cu alte cuvinte zone unde indisciplina fiscală, evaziunea, meciurile trucate sunt la ele acasă.
Până acum câţiva ani, în epoca marelui boom economic, o astfel de lecţie de "fair play financiar", aşa cum şi-a botezat UEFA noul regulament, era de neconceput. Însă, venirea crizei economice, aproape concomitent cu instalarea lui Michel Platini la Nyon, a schimbat complet faţa fotbalului european. Noul preşedinte a promis "democratizarea" sportului rege, însemnând mai mulţi bani şi mai multă expunere pentru echipele / ţările mici, respectiv o "poliţie" financiară vigilentă pentru echipele mari, ca Chelsea, Real Madrid, mai nou Manchester City, PSG, Anzhi sau Zenit, care dezechilibrează piaţa cu preţurile oferite pe jucători.
La început, revoluţia financiară a lui Platini a părut o glumă bună, fiind luată de o parte a lumii fotbalului drept o promisiune electorală. În Italia, patronul lui Inter, Moratti, cheltuise în anii'90 sute de milioane de euro pentru a lua "lo scudetto", fără succes. În 2003, un rus obscur cumpăra Chelsea şi vărsa ulterior sume astronomice pentru supremaţia în Albion şi Europa. Modelul lui Abramovici fusese Real Madrid, o echipă galactică dar care, fără sprijinul masiv al autorităţilor spaniole, ar fi dat faliment. A urmat Manchester City, care a deschis seria investiţiilor arabe în fotbalul european. La această oră, arabii şi ruşii (Anzhi Makhackhala a făcut din Eto'o cel mai bine plătit fotbalist al lumii, cu 20 de milioane de euro / sezon) sunt de neoprit şi pot cumpăra pe oricine.
Pierderi imense
Până aici toate bune şi frumoase: Chelsea a luat Liga Campionilor într-un final, City a câştigat Premier League, iar PSG-ul lui Ibrahimovic probabil că va domina următorii ani în Franţa. Numai că astfel de extravaganţe financiare nu sunt sustenabile iar deficitele care se acumulează sunt imense (195 de milioane de lire pentru City în 2010-11). Fotbalul, vorba unui manager licenţiat în economie, Arsene Wenger, nu este imun la criză: audienţele pe stadioane au scăzut, sute de cluburi au dat faliment, iar între echipele mici şi cele mari s-a căscat un hău. Neputând concura, primele sunt condamnate la mediocritate sau, mai rău, la desfiinţare. Nu este însă vorba doar de echipele mici. Însăşi tradiţia este ameninţată: formaţii ca Arsenal, Liverpool şi chiar Manchester United, din Anglia, sau Juventus din Italia, fie îşi pierd cei mai buni jucători, fie nu pot concura sumele oferite de noii bogaţi din fotbal.
UEFA nu se joacă
Este ceea ce încearcă să corecteze UEFA, nivelând lucrurile şi însănătoşind un bolnav despre care unii spun că este în fază terminală. Sancţiunea, impropriu spus, impusă celor 23, este doar vârful aisbergului. Vizate sunt, evident, marile risipitoare. Cele care nu se vor conforma, vor fi excluse din competiţiile europene, nu vor putea face transferuri sau vor pierde puncte. Există însă o doză de indulgenţă, iar cluburilor li se permite să îşi aducă pierderile sub 11 milioane de euro până în 2018. S-a vorbit totodată de un "salary cap", un plafon salarial specific sporturilor de peste Ocean.
Scepticii indică cele 147 (!) de milioane de euro cheltuite de PSG în această vară şi cele 80 aruncate de Zenit Sankt Petersburg pe doi jucători, pe finalul perioadei de transferuri, pentru a decredibiliza "fair play-ul" financiar al UEFA. Şi cum regulile există pentru a fi încălcate, Manchester City a obţinut 400 de milioane de lire la buget din cedarea numelui stadionului către... compania aeriană Etihad. Au şi arabii "băieţi deştepţi"!
Michel Platini a anunţat însă că "revoluţia" financiară este ireversibilă, şi că vremea risipei s-a terminat. "Consumi ceea ce produci", mai pe româneşte "te întinzi cât îţi e plapuma" devine noua dogmă, nu doar în fotbal, ci în sportul european şi mondial.
Efecte pozitive
Tranziţia nu se va face peste noapte, de la pierderi totale de 1.6 miliarde de euro în 2010. Totuşi, când lucrurile se vor mai stabiliza, perspectivele sunt încurajatoare. Deşi cluburile vor trebui să se autofinanţeze, patronilor li se va permite să construiască stadioane şi să investească în dotări şi tineret. Rezultatul, se speră, vor fi mai mulţi investitori locali şi un management sustenabil şi predictibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu