O bere ieftină pentru o naţională de 2 lei

Săptămâna care a precedat debutul campaniei de calificare a României la Campionatul Mondial din 2014 a adus două evenimente importante, aparent fără legătură, dar în realitate conexe. Primul a fost anunţul că echipa naţională de fotbal va avea un nou sponsor, mai bine zis un alt sponsor: Timişoreana, intrată "pe gazon" în locul Ursus. Al doilea a fost publicarea de către FIFA a clasamentului său lunar, în care România şi-a continuat picajul, ocupând în septembrie locul 57 pe glob. Mai bine cotate decât noi sunt ţări precum Mali (32), Libia (36) Zambia (42) şi Gabon (44), republici în care sporturile naţionale sunt foametea şi războiul, nicidecum fotbalul. Până şi Ungaria, care din anii '50 trăieşte din amintiri, este cotată mai bine decât trupa lui Piţurcă, pe locul 37.
În urma acestui anunţ, starea de spirit din cantonamentul naţionalei a fost sintetizată perfect de către atacantul Ciprian Marica: "E crunt şi trist."

Crunt şi trist

Crunt şi trist? Da. Inexplicabil? Nu. Naţionala României, deşi, cunoaşteţi clişeul, aparţine tuturor românilor, este în fapt un brand privat, manageriat de o societate privată, Federaţia Română de Fotbal. Cât timp echipa naţională a beneficiat de aportul Generaţiei de Aur, care obţinea calificări pe bandă rulantă, se poate spune că acest brand s-a promovat de la sine. Fiind mereu la masa bogaţilor şi abonată la top 10 mondial, România prezenta un mare interes pentru sponsori şi suscita o mare atracţie în rândul publicului. Erau acele vremuri magice în care societatea se strângea în jurul naţionalei, Hagi şi ai lui scoteau lumea în stradă, iar Mircea Sandu şi subordonaţii nu mai ştiau ce să facă cu banii primiţi ba de la FIFA şi UEFA, ba de la brandurile dornice să îşi asocieze numele cu naţionala. Era epoca marilor tunuri pentru FRF.

De ce fug sponsorii?

Cum însă nimic nu este etern, lucrurile s-au schimbat radical începând cu toamna lui 2001, când România a ratat prezenţa la Mondialul asiatic. În următorul deceniu, fotbalul românesc şi-a arătat adevărata faţă: corupţia, lipsa infrastructurii, a planificării de orice fel, a viziunii şi mai ales a celor care trebuiau să vină din spate. Dintr-o sursă de bucurie, fotbalul a devenit o sursă de lehamite şi de cancanuri, de scandal, ceea ce a îndepărtat publicul de la stadion şi din faţa televizoarelor. Cu excepţia unei calificări rare, cea la EURO 2008, România a ratat toate marile competiţii. În loc să îşi ceară scuze sau să demisioneze, preşedintele FRF Mircea Sandu a dus un război cu presa şi suporterii. În aceste condiţii, nu e de mirare că sponsorii preferă să stea deoparte. De un an, naţionala nu mai avea sponsor, doar câştigurile din televizarea partidelor ţinând FRF la suprafaţă.

Pierderi de 3.5 milioane euro în ultimul an

Din cauza motivelor enumerate mai sus, numai în ultimul an, potrivit unui cotidian sportiv, FRF şi deci naţionala au pierdut contracte de sponsorizare de 3.5 milioane de euro! S-au retras Ursus: (1,5 mil.euro), Dacia:(1 mil. Euro), Raiffeisen:(0,5 mil. Euro), Vodafone: (0,4 mil. Euro), Bigotti (vestimentaţie) dar şi Carrefour, Gillette sau Cesarom. "Din cauza tărăboiului dintre DNA şi FRF, unul dintre sponsorii importanţi ne-a notificat că renunţă la colaborare. Astfel, vom pierde anual sute de mii de euro.", anunţa Mircea Sandu.
Interesant este că noul sponsor până în 2014, Timişoreana, este coleg de portofoliu cu fostul sponsor, Ursus, dar va plăti FRF aproape jumătate decât acesta: doar 900.000 de euro. De notat că FRF mai are doar doi parteneri comerciali: Adidas şi Coca-Cola.

Avem soluţii!

Este clar, FRF şi naţionala au acumulat un mare deficit. Prima, comercial (minus 5 mil. euro / 2011). A doua, de imagine. Cu o strategie de marketing sportiv, promovare şi comunicare, gândită şi aplicată de profesionişti, Federaţia poate renaşte din cenuşă. Un principiu de bază al marketingului este că primeşti ceea ce dai. Or, forul de la Casa Fotbalului nu se poate aştepta să primească milioane de euro de la sponsori şi dragoste din partea publicului până nu îşi face ordine în propria casă şi până nu taie răul de la rădăcină. Nu succesul sportiv determină o creştere sănătoasă, ci invers, o creştere sănătoasă asigură o poveste de succes. Dovadă Estonia, adversara noastră din preliminarii, care câştigă 1.4 milioane de euro de la o bancă locală, şi mai are 14 sponsori (!) fără să fie vreo Brazilie. Există însă un motiv pentru care Estonia are o economie de top: balticii folosesc timpul în care ar putea să facă scandal, pentru a-şi face treaba.