Lacoste, brandul care a schimbat fata tenisului

Chiar si in Romania, brandul Lacoste nu mai are nevoie de nici o prezentare. Firma, care si-a aniversat recent 80 de ani de existenta, este sinonima cu imbracamintea de calitate. Celebritatea sa este ilustrata de urmatorul banc: doi tipi merg in excursie si se culca pe malul Nilului. Dimineata, unul este trezit de urletul celuilalt, pe care tocmai il inghitea un crocodil. "Super! Ti-ai luat sac de dormit Lacoste?" il intreaba prietenul de pe mal pe nefericit :) . Evident, gluma face trimitere la logo-ul consacrat al firmei Lacoste: crocodilul.

Dar, Lacoste este si un brand iconic al tenisului. Si pentru a intelege aceasta asociere va invitam intr-o incursiune in istoria sportului alb si in biografia vizionarului care a fost René Lacoste.

Inclus de revista TIME in Top 100 Personalitati care au marcat istoria modei, René Lacoste s-a nascut in 1904 si a marcat in egala masura istoria tenisului. In anii '20, a castigat 7 titluri de Mare Slem (3 titluri la Open-ul francez, 2 la Wimbledon, 2 la US Open). Lacoste a fost si un inovator, inventand tunul pentru mingi. Insa destinul "Crocodilului" (porecla lui René  din timpul carierei) a fost sa revolutioneze tenisul intr-un mod nebanuit. Intr-o vreme in care norma pentru echipamentul de tenis erau tricourile albe tesute, cu maneca lunga, Lacoste si-a creat propria uniforma inventand de-acum celebrul tricou polo cu maneca scurta, din bumbac, "amprentat" cu celebra monograma a crocodilului.



Dupa retragerea din activitatea competitionala, Lacoste si-a fondat in 1933 propria companie si a inceput sa isi comercializeze produsele. El a fost unul dintre primii designeri care si-au "branduit" imbracamintea cu un logo la exterior, facand tricoul Lacoste usor recognoscibil. Ulterior, tricoul polo a fost vandut si ca accesoriu in golf, ceea ce l-a transformat intr-o marca de lux. Purtat deschis sau cu gulerul ridicat, tricoul Lacoste a devenit extrem de popular pe finalul anilor '70 si in deceniul urmator. Ceea ce i-a asigurat longevitatea a fost stilul sport si in acelasi timp clasic, combinatie care atrage o audienta de toate genurile, varstele si originile. Asemeni crocodilului care populeaza Terra de 55 de milioane de ani, Lacoste este un brand care nu se invecheste niciodata.

Renasterea crocodilului

   Asta nu inseamna ca Lacoste nu a avut probleme. Dimpotriva. La mijlocul anilor '80, dupa era de boom a brandului, vanzarile companiei in SUA au scazut abrupt, pana la punctul in care produsele erau vandute "la oferta". Abia dupa venirea lui Robert Seigel ca presedinte si CEO in 2002, brandul a renascut, promovandu-se ca o marca sport pentru clasa de sus. In urmatorii 5 ani, Lacoste a inregistrat o crestere a vanzarilor de 1000% pe piata americana, deloc putin daca ne gandim la numele concurentei: Adidas, Nike, Puma sau Reebok.

     Prezent azi in 114 tari, Lacoste si-a diversificat enorm marketingul, oferind produse pentru barbati, femei si copii, nu doar imbracaminte ci si incaltaminte, parfumuri, ceasuri, ochelari de soare si bijuterii. 2 produse Lacoste sunt vandute pe secunda in lume, iar cifra de afaceri atinge 4 miliarde de euro, din care 90% in afara Frantei.

Inapoi in viitor

Lacoste ramane insa cel mai bun prieten al jucatorului de tenis (sau golf). Publicul tinta il reprezinta indivizii intre 19-30 de ani, practic plaja practicantilor de tenis, in acelasi timp cu o situatie financiara superioara, care sa le permita sa achizitioneze accesoriile sport si tricourile polo.

Felul in care Lacoste se promoveaza este si el fidel valorilor sale, insa reprezinta totodata un calcai al lui Ahile: folosind jucatori profesionisti de tenis (Arnaud Clement, Andy Roddick sau, mai recent, John Isner). Constienta ca rateaza mainstream-ul, firma a apelat in ultimii ani si la vedete de la Hollywood.

       Ramane de vazut in ce masura Lacoste, un brand traditional, va face fata provocarii modernitatii. Deja, brandul a inceput sa scada plafonul de varsta al publicului, adresandu-se tinerilor cu linia "Lacoste Live". Insa faptul ca este un brand de nisa (tenis si golf), cu produse in special de vara, ii restrange mult appeal-ul. La capitolul plusuri, Lacoste se bucura de faima in lumea sportului si este recunoscut pentru calitate. Daca "crocodilul" va atenta si la alte sporturi / anotimpuri, ramane un mister. Pana atunci, dupa ce am vazut cum isi imagina Lacoste tenisul la precedenta aniversare, sa vedem cum isi imagineaza viitorul, intr-un clip superb.

Euro pe tot continentul - pentru binele marketingului

• UEFA a anuntat pe 6 decembrie ca EURO 2020 va fi gaxduit pe tot continentul
• "Este o idee nebuneasca, dar va functiona", sustine presedintele UEFA, Michel Platini
• Potrivit unui sondaj, 82% dintre fani se opun controversatului plan
• Cu toate acestea, sponsorii au reactionat favorabil

In momentul in care Michel Platini a anuntat decizia UEFA de a organiza evenimentul sau "de casa",Campionatul European din 2020, in mai multe orase de pe continent, boss-ul forului de la Nyon a deschis Cutia Pandorei. Mai multi decat cei care au salutat revolutionarul proiect, au fost cei care i-au sarit in cap francezului, invocand problemele pe care le va pune turneul de 24 de echipe, imprastiat in Europa. Criticii noului format afirma ca fanii vor fi tracasati de pendularea intre mai multe orase / tari gazda, si ca nu se mai poate vorbi despre o identitate a competitiei (toata lumea asociaza EURO 2000 cu Belgia si Olanda, EURO 2004 cu Portugalia, EURO 2012 cu Ucraina si Polonia).

Insa in pofida reticentei omenesti la nou, ideea lui Platini, menita si sa marcheze 60 de ani de la infiintarea Campionatului, are mult sens intr-o Europa zguduita de criza economica, si in care nici o tara nu isi mai permite sa arunce cu zeci de miliarde de euro pe infrastructura necesara gazduirii turneului. 

"O mare petrecere"

Potrivit presedintelui UEFA, chiar daca ideea de a gazdui EURO 2020 in 13 orase este "nebuneasca", ea va functiona si va fi benefica pentru majoritatea suporterilor. "Am vorbit cu fanii. Initial s-au opus, dar le-am explicat ca ii vom ajuta si deodata au avut o atitudine mai pozitiva. Cu siguranta va fi mai usor pentru englezi sa mearga in Tara Galilor sau Scotia pentru a vedea un meci. Va trebui sa luam niste decizii, unele politice, altele geografice, pentru ca nu putem avea un fan englez care sa mearga la Lisabona, in Kazahstan si Suedia. Vom gasi o solutie inteligenta si nu ii vom alerga pe fani prin Europa. Dimpotriva, Euro vine la fani.", a spus Platini.

Francezul a mai declarat ca 52 din cele 53 de federatii care compun UEFA s-au declarat de acord cu ideea nascocita de el, doar Turcia arborand sperante de a gazdui singura turneul. "Polonia si Ucraina a fost un EURO grozav, dar foarte scump (circa 39 miliarde euro pe stadioane, hoteluri si drumuri, n.n.), aproape cat Jocurile Olimpice. Este o idee nebuneasca, dar va functiona. Ma astept la o atmosfera foarte speciala, la o mare petrecere."

Bine pentru fani, excelent pentru branduri

Departe de a inchide discutia, explicatiile si asigurarile lui Platini mai mult au turnat gaz pe foc. Este clar ca planul are o logica economica. Organizand EURO 2020, un turneu mamut de 24 de echipe, in 13-15 orase, povara financiara se va imparti, iar cerintele logistice vor scadea. Potrivit The Guardian, Portugalia inca are probleme dupa ce a cheltuit 400 de milioane de lire pe stadioane in 2004. In orase ca Madrid, Paris sau Londra exista deja infrastructura necesara. Si bineinteles, pentru un occidental sa calatoreasca intre Berlin si Paris sau Bruxelles este mai ieftin si o chestiune de cateva zeci de minute sau ore, mult mai convenabil decat pana la Kiev sau Varsovia, de pilda. Paradoxal, un sondaj realizat insa de publicatia engleza arata ca 59% dintre fani se opun ideii lui Platini. Alt sondaj, de aceasta data pan-european, realizat de FSE, un grup ce reprezinta peste 3 milioane de suporteri, a indicat o dezaprobare uriasa: 82%!

Dar, pe cat de mult este despre fani (care in 7 ani vor fi "educati" sa iubeasca ideea), EURO este o masinarie de marketing sportiv, iar sponsorii au reactionat mult mai entuziast la aflarea vestii. Brandul de bere danez Carlsberg si producatorul german de echipament sportiv Adidas jubileaza la gandul ca produsele lor se vor extinde pe piete ca Georgia sau Azerbaidjan. "Planurile UEFA au un mare potential. Faptul ca vom fi in multiple locatii, inseamna ca vom avea posibilitatea de a ne expune brandul pe tot continentul.", a spus un purtator de cuvant al Adidas. "Este o idee interesanta.", a comentat reprezentantul Carlsberg.

Insa, vorba unui jurnalist englez, cele mai incantate de "EURO pentru Europa", cum a fost "branduit" EURO 2020, sunt liniile aeriene, care vor face cu siguranta o avere!

Romania, tara gazda?

Se pune intrebarea fireasca: ce tari vor fi alese de UEFA? Candidaturile vor incepe in martie 2013, iar dosarele vor fi evaluate minim un an. Dupa cum se stie, Romania a avut intentia de a-si depune candidatura pentru EURO 2020 impreuna cu Bulgaria sau Ungaria, insa planul a cazut. Noua idee UEFA ne invie sansele, mai ales ca Bucurestiul si Arena Nationala au acum in CV o finala de cupa europeana. In plus, UEFA a anuntat ca grupele vor fi jucate in proximitate. Asta inseamna ca daca vom avea meciuri la Atena, Budapesta, Sofia, Istanbul sau Kiev / Donetk, sansele noastre cresc. Sigur, este o "outside chance", ramanand problema infrastructurii noastre medievale. Dar in contextul globalizarii sportului, si marketingului, Romania are un mare potential ca piata de desfacere. Sa speram ca, pana in 2020, vom avea si noi ce sa oferim Europei - de la o nationala de fotbal puternica la - macar - un brand partener autohton

Premier League: un marketing de (6) miliarde

• Esalonul de elita al fotbalului din Anglia este foarte popular pe tot globul
• Popularitatea uriasa se reflecta in contractele de televizare, care vor depasi 5 miliarde de lire (6.14 miliarde euro) din sezonul 2013-2014
• Potrivit Sport+Markt, 70% din populatia de fani ai fotbalului de pe glob (estimata la 2.08 miliarde) urmaresc cu regularitate Premier League
• EPL este cea mai urmarita liga de pe planeta, in 720 milioane de gospodarii din 212 teritorii

Stadioane pline. Atmosfera electrizanta. Meciuri de traditie. Goluri multe. Cei mai (ne)buni jucatori, cei mai buni manageri de pe glob. Acestea sunt lucrurile la care ne gandim cand spunem "Premier League" si care ne fac, week-end de week-end, sa urmarim un meci din Anglia, fie ca este vorba de un "banal" Stoke - Norwich sau de un duel al gigantilor, Manchester City - Manchester United. De la aparitia sa in 1992, Premier League a crescut constant, ajungand doua decenii mai tarziu Sfantul Graal al fotbalului, nu doar european ci si mondial. In pofida vremii capricioase din Albion, fotbalistii de top sunt atrasi aici ca un magnet. Motivele sunt simple: performanta sportiva, expunerea mediatica inegalabila, si mai ales: banii!

In conditiile in care echipele de top din Premier League cheltuie adesea pe plata salariilor mai mult decat incaseaza (cel mai elocvent exemplu fiind Manchester City), oferind starurilor contracte de peste 200.000 de lire / saptamana (Wayne Rooney, Fernando Torres, Carlos Tevez etc.), preferinta fotbalistilor este lesne de inteles. Dar, relatia functioneaza in ambele sensuri. Pe de o parte jucatorii profita de bogatiile care le sunt oferite. Pe de alta parte, cluburile profita de calitatea sportiva si de imaginea respectivelor vedete, obtinand gratie acestora incasari mai mari din vanzarea biletelor, merchandising, contracte de sponsorizare etc. Iar publicul amator de fotbal jubileaza in fiecare saptamana urmarind meciuri comparabile cu cele din Liga Campionilor. Daca nu chiar mai bune!

Englezii colonizeaza iar lumea... prin fotbal

Era normal ca un produs de o asemenea valoare sa fie extrem de ravnit. Sumele din contractele de televizare (principala sursa de venit a Premier League) au escaladat exponential, pentru ca in luna iunie conducatorii ligii sa anunte un contract fara precedent pentru drepturile de transmisie interna: 3.018 miliarde lire (3.7 miliarde euro) pe trei sezoane, incepand din editia 2013/14, de la Sky si BT. La acestea se adauga 178 de milioane de lire din partea BBC, pentru dreptul de a difuza rezumatele partidelor in traditionala emisiune Match Of The Day.

Cireasa de pe tort vine insa din afara Angliei. Pana acum, sub contractele actuale, Premier League reusea sa adune inca 1.4 miliarde de lire de la posturile TV de pe glob. Lucrurile se schimba in aceasta luna, cand ultimele angajamente cu broadcasterii straini vor fi semnate, impingand veniturile totale, din sezonul 2013-2014, dincolo de pragul istoric de 5 miliarde de lire (6 miliarde euro). Acest lucru va insemna si mai multi bani pentru cluburi, castigatoarea titlului urmand sa incaseze, in 2014, 100 de milioane de lire pentru prima data.

Dincolo de temerile ca aceasta crestere uriasa se va scurge in buzunarele jucatorilor, ceea ce scot in evidenta noile contracte de televizare este felul in care brandul Premier League a stiut sa se vanda pe glob. Cum aminteam, actualele intelegeri cu trusturile TV de pe mapamond, pentru intervalul 2010-2013, au atras 1.4 miliarde de lire, reprezentand ele insele o dublare a cifrei de afaceri, de la 650 de milioane de lire pentru precedentele trei sezoane. Totalul se invarte acum in jurul sumei de 3.5 miliarde de lire, ceea ce inseamna ca Premier League va creste cu 500 de milioane de lire pe an.

Modelul de distributie a bogatiei in Premier League este interesant. In vreme ce veniturile din drepturile interne de televizare sunt alocate prin prisma locului ocupat in clasament si a numarului de televizari, veniturile din afara sunt impartite egal. Aici, data fiind popularitatea unor echipe ca Manchester United si Chelsea, competitia pentru transmisia Premier League a fost una intensa. 

Cresteri pe toata linia

In SUA, declarata recent de United piata principala pe care "Diavolii Rosii" vor sa creasca, postul NBC a castigat lupta cu Fox si ESPN si va plati circa 250 milioane de dolari pentru urmatoarele trei sezoane, de trei ori mai mult decat sub actualul contract.

In Brazilia, unde Premier League era difuzata sub o intelegere pan-continentala, drepturile au fost cedate in premiera canalelor Fox si ESPN pentru 50 de milioane de dolari, de peste patru ori mai mult ca pana acum. 

Constienti ca stau pe o mina de aur, conducatorii Premier League si-au maximizat potentialul comercial, incheind noi contracte cu America de Sud, Africa, Orientul Mijlociu, Asia, Australia si Scandinavia. Sunt asteptate cresteri, in special din Orientul Mijlociu, pe spezele concurentei dintre al-Jazeera si rivalii sai.

In restul Europei, inclusiv Romania, Premier League se va vinde pana de Craciun, insa nu sub un contract colectiv, asa cum s-a speculat, ci pentru fiecare tara in parte.

Marketing inteligent in China

O dovada de marketing inteligent si o proba a faptului ca Premier League nu face jaf in teritoriile "cucerite" a fost strategia implementata in China. Aici, diriguitorii campionatului englez s-au concentrat nu pe maximizarea incasarilor, ci pe largirea audientei. Ei au semnat in noiembrie un contract pe 6 ani cu agentia SuperSports Media, prin care aceasta a capatat dreptul de a sub-licentia meciuri canalelor locale de pe cuprinsul tarii. Deal-ul iese din tipare si prin aceea ca include o intelegere de marketing prin care cluburile vor fi promovate in China. Si, stiut fiind fanatismul asiaticilor pentru fotbal, limita pare sa fie cerul pentru Premier League.

Diversitatea este cheia

Una dintre explicatiile pentru povestea de succes fulminant numita Premier League, pe langa marketingul si acoperirea extrem de profesioniste si bine puse la punct, este diversitatea sa culturala si natura eclectica. La startul Premier League 2012/13 s-a plecat cu 244 de jucatori din 51 de natiuni, toate continentele fiind reprezentate, deci interesate. Datorita Premier League, turismul in Anglia a cunoscut si el un boom, competitia fiind cea mai buna ambasadoare a Albionului in fata sutelor de milioane de privitori care ajung sa indrageasca cultura engleza, fotbalistica si nu numai. "Este o reclama fantastica pentru Marea Britanie. Trebuie sa ne consideram foarte norocosi ca avem un produs uimitor ca acesta.", spune fostul fotbalist Andy Townsend. Iar reporterii veniti din China, Nigeria si Africa de Sud, ca si milioanele de turisti ce curg anual pentru a-i vedea la lucru pe Van Persie si Rooney, duc vestea mai departe. Viitorul suna bine.

Sporturile cu motor, un barometru al civilizatiei

O stire ce a facut inconjurul lumii recent a fost anuntul ca Grecia, o tara falita aflata in al saselea an de recesiune, va cheltui circa 100 de milioane de euro pe construirea unui circuit de Formula 1. Deja, Guvernul de la Atena a deblocat 30 de milioane de euro pentru acest proiect, gest ce a provocat indignare in capitalele europene, in special la Berlin, principalul sustinator al elenilor. Potrivit The Telegraph, circuitul va fi construit la Xalandritsa, langa Patras, costul total fiind de 94.6 milioane euro, existand speranta ca aici va fi gazduita o cursa de F1.

Intrebarea de bun simt este "de ce ar investi o tara falita, intr-un circuit de motorsport"? Raspunsul l-a oferit responsabilul de proiect, Evangelos Floratos, care conduce compania privata de investitii Racetrack Patras: "Este o idee falsa ca statul va subventiona costurile de constructie, noi venim cu 70% din fonduri. Vreau insa sa subliniez ca in acest moment nu ne permitem sa platim pentru a adauga circuitul in calendarul F1. Poate ca atunci cand ne vom gandi la asta, guvernul ne va da o mana de ajutor."

Cert este ca, dincolo de visul F1, noul circuit va gazdui si alte evenimente de motorsport, grand prix-uri din circuitul mondial de motorbike sau karting. "Scopul nostru principal este sa operam circuitul 365 zile / an si sa oferim servicii de calitate profesionistilor din motorsport, dezvoltand astfel afacerile si sporind numarul de locuri de munca din comunitate.", a mai declarat Floratos. "Vom putea atrage echipe si companii care se pregatesc de Formula 1 si sa generam venituri inchiriind traseul pentru teste."

UNGURII AU DIN '80, ROMANII VISEAZA

Legatura Greciei cu sporturile cu motor nu este de ieri de azi. Ideea acestui circuit, de pilda, a venit in 1979, cand directorul circuitului de la Monza a sugerat ca terenul imens disponibil la Patras este ideal pentru un circuit de curse. Liderii proiectului spun ca vremea excelenta din Grecia este un avantaj strategic pentru echipele din F1, la care se adauga accesul rapid din Italia (cazul Ferrari) si preturile competitive fata de alte circuite europene. La ora actuala, testele sunt limitate in sezonul competitional "Marele Circ", majoritatea echipelor, de sorginte britanica, preferand sa isi rodeze masinile in Spania.

Exemplul grec ne face sa ne gandim, fara sa vrem, la planurile Romaniei de a construi un circuit de Formula 1. In luna martie a acestui an, proiectul a fost scos de la naftalina, existand discutii in acest sens cu nemtii de la Tilke, cea mai mare companie de proiectare a circuitelor auto. S-a vorbit despre Bucuresti, despre litoral si despre Cluj, insa in dulcele stil clasic lucrurile au stagnat. Sigur, Romania are o oarecare traditie, inclusiv postdecembrista, in sporturile cu motor. Capitala a gazduit etape de campionat FIA-GT (in jurul Palatului Parlamentului), insa dupa doar 2 ani un contract ce trebuia derulat intre 2006-2015 a deveit obiect de disputa intre Primarie si firma Bucharest Ring, rezultatul fiind ca echipele si sponsorii si-au luat catrafusele, respectiv banii, si s-au mutat in Ungaria, la Hungaroring, celebrul circuit de F1.

De ce Ungaria sau Grecia pentru a gazdui un eveniment de sporturi cu motor? Ei bine, explicatiile sunt multiple:

• Infrastructura superioara: Ambele tari se lauda cu o retea de drumuri, de hoteluri si de aeroporturi superioara celei din Romania. Toate aceste elemente joaca un rol esential in alegerea unei locatii pentru echipe, sponsori, parteneri, invitati speciali si fani. Imaginati-va acele camioane uriase din F1 sau MotoGP transportand o masina / motocicleta de milioane de dolari, mergand pe un drum romanesc...
• Traditia: Hungaroring, un circuit construit in comunism langa Budapesta in numai 8 luni, gazduieste din 1986 Marele Premiu de F1 al Ungariei. Sunt peste doua decenii de publicitate pozitiva in care o generatie de fani a fost "educata" sa vina la Hungaroring, fie ca vorbim de nemti, de austrieci sau de finlandezi. Grecia, pe de alta parte, organizeaza in mod traditional Raliul Acropolis, parte a Campionatului Mondial de Raliuri (World Rally Championship). Site-ul oficial WRC noteaza ca "temperaturile ridicate, drumurile pietroase si serpuite si praful fac din Raliul Acropolis unul dintre cele mai grele din calendarul WRC." Grecia a revenit in calendar in 2011 dupa ce in 2010 absenta i-a fost profund resimtita, nu doar de fanii care veneau puhoi sa vada cai putere pe un fundal istoric, ci si de piloti. Evenimentul de pe Acropole este unul memorabil si extrem de prestigios in sporturile cu motor. Nu mai vorbim despre Silverstone sau Monte Carlo, piste clasice care sunt inima unei adevarate industrii si sustin mii de locuri de munca / afaceri in zona.
• Appeal-ul media si comercial: Pentru ca un eveniment auto-moto sa aiba succes, este nevoie ca tara organizatoare sa aiba nu doar drumuri, un circuit si traditie, ci si sa fie atractiva (cazul Qatar, care are cursa de MotoGP) pentru sponsorii care isi cauta debusee, respectiv pentru posturile TV si celelalte canale media implicate. Nu are sens si nu genereaza plusvaloare pentru sponsori ca PlayStation sau Ford sa isi faca reclama pe o piata cvasi-inexistenta (cazul Ligii Campionilor in Romania). In sporturile cu motor problema este cu atat mai mare, deoarece aici marketingul si brandingul aferent sunt mult mai agresive si mult mai targetate. In sporturile cu motor se invart bani multi, dar acesti bani nu sunt aruncati- sponsorii ii cheltuie cu profitul in gand. Este aidoma fondurilor europene - nu poti face absorbtie daca nu oferi in schimb servicii de calitate sau o piata de desfacere, o baza de fani / consumatori.
• Know-how. Nu intamplator, pilotii de top vin din tarile cele mai dezvoltate economic. Campionul din 2012 in "Marele Circ", Sebastian Vettel, provine din Germania, "locomotiva Europei". Sebastien Loeb, campionul din Campionatul Mondial de Raliuri, este francez, iar principalii sai urmaritori vin din Finlanda, tara cu state vechi in domeniu. La MotoGP s-a impus un spaniol, Jorge Lorenzo. Si chiar daca in clasamente se mai strecoara cate un personaj exotic, indian sau sud-american, suprematia le apartine celor care au perfectionat aceste sporturi. Sa fie o coincidenta ca Loeb provine din tara raliului Dakar si a raliului Le Mans?

Sigur, se aude ca si Coreea de Nord si-a exprimat intentia de a organiza o cursa de Formula 1. Dar, probabil ca asta se va intampla dupa caderea comunismului, adica foarte tarziu. Si asta pentru ca sporturile cu motor seamana cu un automaton, care functioneaza doar daca fiecare piesa este la locul ei. Veti spune ca nici Grecia nu a avut vreodata un pilot de Formula 1 si nici nu are un circuit de acest nivel. Insa, pana ce circuitul de la Tarlungeni (jud. Brasov) va fi inaugurat in 2014, campionatul nostru de Superbike se tine la... Serres. Ati ghicit, in Grecia. Pana cand vom vedea la noi acasa evenimente de calibru, fie ca vorbim de motociclism viteza, GP 2 si asa mai departe, mai avem de dat multe chei, iar multi dintre pilotii nostri sunt obligati sa se antreneze afara.. Dar sa nu fim pesimisti: potential exista, depinde de noi sa-l exploatam!

CATI BANI IN MOTORSPORT?

Sporturile cu motor nu sunt pentru oricine si necesita bugete importante, un alt impediment ce limiteaza implicarea in acest fenomen si dezvoltarea lui in Romania. La Raliul Sibiului, de pilda, campionul IRC Andreas Mikkelsen a venit cu doua masini identice, dintre care una de verificari. Pretul fiecareia? 300.000 de euro! Rezultatul? A batut recordul de diferenta all time fata de locul 2. Banii vorbesc, iar investitiile se traduc in performanta!

In NASCAR-ul american, a tine o echipa de doi piloti si cateva masini (inclusiv de teste) este o investitie considerabila, care presupune o multime de cheltuieli: 

Masini - 130.000 $ fiecare

Salarii - 3 milioane $ / an

Contract pilot - 400.000 $ pentru un incepator; cateva milioane pentru o vedeta

Deplasari - 1 milion $ / an

Cauciucuri - 20.000 $ / cursa (minim)

Motoare - 40.000 $ fiecare

Aceste costuri pot fi insa amortizate din sponsorizari. Un logo afisat pe partile inferioare ale masinii costa intre 500.000 $ si 2 milioane, unul afisat proeminent duce pana la 5 milioane $, iar un sponsor care isi pune logo-ul pe capota, portiere, uniforme si isi impune si cromatica poate plati chiar 20 de milioane $.

COSTURI MARI IN "MARELE CIRC"

250-300 milioane $ - costul construirii unui circuit de F1

29 milioane $ - suma medie platita pentru dreptul de a gazdui o cursa de F1

7 milioane $ - sponsorizarea medie la un Grand Prix de F1

690 milioane $ - investitia Red Bull in F1 (2005-2009)

Cand sportul isi gaseste vocile

Se spune ca in spatele oricarui barbat de succes se afla o femeie puternica. Ei bine, facand o paralela, acest lucru este valabil si in sport (si prin extensie in marketingul sportiv), unde in spatele unui atlet celebru, respectiv al unui brand cunoscut, sta o legiune de admiratori. Sportul, cu marketingul aferent, asa cum subliniem constant pe acest blog, este in primul rand despre fani. Astazi insa vom fi mai elitisti si vom vorbi nu despre marea masa, ci despre un segment special de suporteri: suporterii VIP.

Trebuie precizat din start ca nu vorbim despre politicienii care isi fac aparitia pe Arena Nationala la cate un meci al "tricolorilor", fluturand stegulete si avand la gat fularul in culorile Romaniei. Valoarea, inclusiv comerciala, a unui suporter VIP, appeal-ul sau la public, emulatia pe care o creeaza, sunt date de autenticitatea lui. In cazul politicienilor, baile de multime sunt doar atat: bai de multime, care nu pacalesc pe nimeni, si nici nu vor face vreun suporter sa urmareasca mai abitir nationala sau vreo echipa de club. Ba dimpotriva.

Show total marca Oasis

Insa, cand Liam Gallagher, fostul solist al trupei Oasis, ia parte la un meci al lui Manchester City, meciul de fotbal al "Cetatenilor" capata valente de concert rock. Gallagher este unul dintre cei mai celebri fani ai unei echipe de fotbal, iar faptul ca isi ofera, absolut dezinteresat, adeziunea lui City nu poate fi decat in folosul campioanei Angliei. Este in primul rand o chestiune de prestigiu: in principiu, nu ai fani de notorietate mondiala daca nu esti un nume. Dar beneficiile sunt si de natura comerciala. O astfel de "icoana culturala" iti imprumuta - gratis, foarte important - ceva din aura ei, din faima ei, din fanii ei. Sa ne gandim doar ce inseamna pentru City un tweet "fotbalistic"al cantaretului englez adresat celor peste 600.000 de fani ai sai de pe Twitter. Si mai mult decat atat: aparitiile sale nonconformiste pe Stadionul Etihad nu pot decat sa invite publicitatea. Si, uneori, controversa. Ceea ce nu poate fi decat bine, pentru ca sportul este despre eroi (si antieroi) iar marketingul este despre emotii si alegeri, de multe ori inconstiente. The perfect mix! Iar un fan al lui Oasis va fi mult mai tentat sa sustina trupa lui Mancini sau sa isi cumpere un bilet la un joc al lui Manchester City stiind ca idolul sau este ambasadorul "neoficial" al clubului. Practic, ceea ce face un suporter VIP este sa creasca exponential "brand awareness"-ul, perceptia publicului vizavi de un brand. 

Snoop Dogg, rapper-ul indragostit de Celtic

Un exemplu la fel de pitoresc de sincretism intre sport si alte domenii cu larga acoperire ne-a fost oferit zilele acestea de un alt cantaret, rapper-ul american Snoop Dogg. Potrivit The Guardian, artistul de 41 de ani, care a vandut peste 30 de milioane de albume in intreaga lume, vrea sa investeasca in campioana Scotiei, Celtic Glasgow, daca vreunul dintre actionarii de la club se va decide sa vanda. "Imi doresc un procent suficient pentru a ajunge in consiliul director si a putea fi auzit. Sunt foarte interesat de fotbal.", a marturisit Snoop Dogg, a carui pasiune pentru Celtic pare de domeniul SF si a atras o mediatizare uriasa. Starul a mai promis ca va vorbi cu bunul sau prieten David Beckham, "cu care iau masa oricand pot", pentru a-i propune un transfer la Celtic. Orice este posibil, mai ales ca Beckham tocmai a anuntat ca din iarna se desparte de LA Galaxy. 

Un lucru este cert: "Dupa ce voi gazdui o petrecere, lojele lui Celtic nu vor mai fi niciodata la fel", a promis Snoop Dogg. Si, am adauga noi, poate nici clubul, care se mai mandreste cu un fan de talie internationala: Rod Stewart. Acesta a fost surprins recent plangand dupa victoria cu Barcelona, iar imaginile au facut inconjurul lumii. O noua bila alba pentru Celtic. "O echipa care il face pe Rod Stewart sa planga de fericire trebuie sa fie o echipa de toata cinstea.", isi spune microbistul neutru. Si de aici pana la a deveni suporter, "follower" inrait si consumator de "merchandise", de articole cu insemnele clubului, nu mai este decat un pas. Marketingul sportiv functioneaza pe principiul bulgarelui de zapada...

Eminem revine... via baseball

Inca doua exemple vor fi suficiente. Un alt rapper, de data aceasta Eminem, si-a anuntat pe finalul lunii octombrie urmatorul album, asteptat in 2013. Felul in care a facut-o transcende insa granitele marketingului traditional: mare fan al echipei din orasul natal, Detroit Tigers, Eminem si-a lansat in magazinul sau online o sapca de baseball "editie limitata, dedicata marilor meciuri ale echipei locale", pe care sunt imprimati anii in care artistul si-a lansat albumele. Denumit "the Eminem Baseball Tribute Hat", articolul sportiv este oferit atat in culorile de acasa cat si in cele de deplasare, iar o parte din incasari vor fi directionate in scopuri caritabile. Extrem de semnificativ, deasupra datelor, este trecuta legenda "World Champion", aluzie la succesul rapperului dar si la cel al echipei de baseball. Este o lectie de marketing si de creativitate, si o asociere care nu face decat sa sporeasca interesul (fanilor si al media) pentru ambele branduri si sa le rotunjeasca veniturile.

Un alt studiu de caz este felul in care WTA a inteles in acest an sa promoveze tenisul, folosindu-se de imaginea afaceristului Donald Trump, a actritei Susan Sarandon sau a cantaretei Aretha Franklin. Acestia au fost doar cativa dintre fanii de calibru ai tenisului care au intins o mana WTA in ultima sa campanie de marketing, menita sa creasca profilul tenisului feminin si sa atraga noi fani. "Toate aceste celebritati iubesc sportul, astfel ca folosim oameni cu pasiuni similare si incercam sa cream un brand.", a declarat sefa WTA Stacey Allaster, subliniind ca toate VIP-urile au luat parte "pro bono" la campanie.

Ce invatam de aici? Sportul trebuie sa isi gaseasca vocile, iar pasiunea si dedicatia fanilor VIP, care vin la stadion si sufera ca suporterii de rand, trebuie exploatata de un marketing sportiv inteligent. In Romania acest lucru nu se intampla, desi exemplele de celebritati pasionate de sport sunt nenumarate. 

Fani celebri si echipele / sporturile preferate

Chris De Burgh - Liverpool

Jack Nicholson- LA Lakers

Katie Holmes: - LA Galaxy

Sarah Jessica Parker - NY Yankees

Susan Sarandon - NY Rangers

Gwen Stefani - Tenis

Glenn Close - NY Mets

Courtney Cox: - LA Lakers

Jennifer Garner - San Francisco 49ers

Faceti marketing? Studiati bine piata!

Un studiu recent efectuat in SUA de BIGresearch a aratat ca femeile se uita mai mult la sporturile televizate (62%) decat la telenovele (42%). Intr-o societate in continua schimbare, o astfel de informatie este o mina de aur pentru expertii in marketing sportiv.


Piata sportului din Statele Unite este una extrem de bine documentata, iar statistica si analiza demografica dar si sociologica a consumatorilor de sport este pilonul pe care se construieste marketingul sportiv, o ramura de 27.3 miliarde de dolari a unei industrii care atinge, asa cum aminteam in editorialul precedent, ametitoarea si - pentru noi - incredibila cifra 410 de miliarde de dolari in 2011.
Gratie acestor date culese de agentii specializate de peste Ocean, nimic nu este lasat la voia intamplarii, iar celebrul cliseu "dam publicului ceea ce acesta isi doreste" este mult mai valabil decat in Romania, unde puterea emana de la jucatorii de pe piata media si de publicitate, si nu invers, de la public, asa cum ar fi normal si cum se petrece in Occident.
Daca data trecuta am schitat profilul fanului american si am vazut cat investesc companii celebre in publicitate si promovare in sport, deschidem discutia de astazi cu veniturile realizate, doar din contracte de publicitate, de sportivii din SUA.

Topul sponsorizarilor* conform Sports Illustrated

Tiger Woods (golf): 60 milioane $

Phil Mickelson (golf): 57 mil. $

LeBron James (baschet): 30 mil. $

Dale Earnhardt Jr. (curse): 22 mil. $

Jeff Gordon (curse): 15 mil. $

Peyton Manning (fotbal american): 15 mil. $

Dwyane Wade (baschet): 14 mil. $

Kevin Durant (baschet): 14 mil. $

Kevin Garnett (baschet): 14 mil. $

Dwight Howard (baschet): 12 mil. $

* in 2011

Se pune intrebarea, ce determina un brand renumit sa se asocieze cu un sportiv? Judecand dupa standarde romanesti, o conjunctura favorabila sau o celebritate trecatoare. In SUA, exista insa asa numitul The Davis Brown Index, care masoara "appeal"-ul comercial al unui sportiv. Cu cat acesta este mai mare, cu atat sportivul este mai popular iar consumatorii mai inclinati sa cumpere un produs promovat de el. Interesant este ca in top conduce un sportiv retras, Michael Jordan, iar in clasament figureaza si legenda boxului George Foreman, dovada ca o imagine buna iti aduce bani si admiratie si dupa retragere. O mare tema de gandire pentru sportivii nostri!

Cei mai populari sportivi in randul consumatorilor din SUA (in dreapta, indexul de atractivitate)

•    Michael Jordan: 75.81

•    Peyton Manning: 75.08

•    Drew Brees: 74.24

•    Shaun White: 72.24

•    Joe Mauer: 71.75

•    Troy Polamalu: 71.71

•    George Foreman: 71.69

•    David Beckham: 71.56

•    Rory McIlroy: 70.81

•    Aaron Rodgers: 70.39

Evolutia sponsorizarilor din sport este si ea extrem de interesanta. Astfel, in deceniul 2002 - 2012, sponsorizarile in sport au crescut de la 6.5 miliarde $ la 13.2 miliarde $, potrivit IEG Sponsorhip Report. Doar in 2012, cresterea a fost de 6.2%, grosul sponsorizarilor mergand in cele 4 sporturi profesioniste majore: baseball, baschet, fotbal american si hochei.

O lectie si o sursa de inspiratie pentru Romania este felul cum a evoluat marketingul sportiv online in SUA in ultimii ani. Publicitatea online s-a dublat in ultimii 5 ani, potrivit eMarketer:

•   2007: 548 milioane $

•   2008: 727 mil. $

•   2009: 859 mil. $

•   2010: 985 mil. $

•   2011: 1.11 miliarde $

Daca in Europa prezenta unui sponsor pe tricou este deja traditie, in Statele Unite lucrurile stau putin diferit. In vreme ce in Premier League echipe ca Manchester United, Manchester City si Liverpool castiga anual 32.6 milioane $ pentru ca sponsorul sa-si puna numele pe tricoul de joc, in SUA aceasta practica este mai timida. In 2006, MLS (liga americana de "soccer") a devenit prima liga profesionista ce a introdus practica. Astazi, echipa lui David Beckham, Los Angeles Galaxy, castiga cel mai mult din partea sponsorului de pe tricou: intre 4 si 5 milioane $ de la Herbalife. Cele patru ligi ale sporturilor majore (MLB, NBA, NFL si NHL) analizeaza si ele reclama pe tricouri ca sursa de venit. Deja, se fac studii pentru a vedea care va fi impactul asupra veniturilor din marketing si transmisia evenimentelor. O astfel de analiza, a Horizon Media, a relevat ca dintr-o asemenea miscare cvartetul ar castiga anual 373.1 milioane $, dupa cum urmeaza:

•    National Football League: 230.9 milioane $

•    Major League Baseball: 101.1 mil. $

•    National Basketball Association: 31.2 mil. $

•    National Hockey League: 8.2 mil. $

Dar poate cele mai "mind-blowing", cele mai uimitoare, sunt datele extrem de minutioase culese despre fanii sportului din SUA.

Sex

•    Barbati: 72%

•    Femei: 50%

Varsta

•    18-30: 63%

•    31-46: 63%

•    47-65: 63%

•    Peste 65 ani: 57%

Venit

•    Mai putin de 50,000 $: 57%

•    Peste 50,000 $: 68%

Conform unui sondaj Harris Poll din decembrie 2011, sporturile preferate ale americanilor sunt: 

Fotbalul american 36% (30%)

Baseball 13% (15%)

Fotbal colegial 13% (11%)

Curse 8%  (7%)

Baschet profesionist 5%  (7%)

Baschet colegial 5%  (6%)

Hochei 5%  (4%)

Tenis masculin 2%  (1%)

Box 2%  (2%)

in paranteza, valoarea din 2004

Nu prezinta interes sa spunem aici cati americani se declara fani inraiti ai sporturilor urmarite, cati ani are in medie spectatorul Jocurilor Olimpice de iarna sau care este distributia sexelor si a varstelor in functie de competitie (NFL, MLB, NASCAR, NHL, campionatul de baschet al femeilor WNBA sau campionatul de golf al doamnelor, LPGA). A tine cont de etnicitatea fanului de sport, a sti ca 62% dintre hispanici prefera boxul si fotbalul, sau ca doar 27% dintre afro-americani prefera hocheiul, este ceea ce face diferenta dintre o campanie de marketing reusita si una dezastruoasa. Cand stii ca 50 de milioane de femei urmaresc cu aviditate sporturile, iar 10% dintre ele sunt innebunite dupa baseball, jumatate din batalie este deja castigata.

Morala? Americanii au toate aceste statistici si le pun la treaba, oferind un continut relevant si special "mulat" pe nevoile unui consumator despre care expertii in marketing sportiv stiu, fara exagerare, tot. Doar astfel, poti veni in intampinarea nevoilor publicului, si crea o situatie de win-win, in care toate partile implicate au de castigat: branduri, echipe, sportivi si suporteri.

SUA: Lectii de sport si marketing ca la carte...

A avea succes in sport, dar si in marketingul sportiv, nu se rezuma la a pompa bani. Oricine poate arunca milioane sau zeci de milioane de euro pe o echipa, oricine poate oferi o sponsorizare sau derula o campanie de marketing, daca are banii necesari. Ceea ce face diferenta intre "the best and the rest", intre cei mai buni si restul, este "know-how"-ul specialistilor la care apelezi pentru a-ti promova brand-ul. Aceasta pricepere presupune in primul rand o cunoastere intima a pietei, a preferintelor consumatorilor, a varstei lor, a repartitiei acestora pe zone, a obiceiurilor de cumparare, si asa mai departe. Aceste detalii, de multe ori neglijate sau insuficient documentate in Romania, ocupa un rol primordial in marketingul sportiv adevarat, din Vest. Asa cum le place americanilor sa spuna, "It's a numbers game", iar cel care detine cifrele relevante controleaza piata. Nu intamplator, marile firme de marketing sportiv din Occident realizeaza periodic cercetari sociologice menite sa le permita accesul in mintea consumatorului de sport.

Vorbim de America pentru ca America este Mecca sporturilor si a marketingului aferent. Potrivit anuarului pe 2013 realizat de reputata firma de cercetare a pietei Richard K. Miller & Associates, industria sportiva din SUA genereaza anual 410 miliarde de dolari, cifra incredibila care include marketingul sportiv si cheltuielile pe distractia la evenimente. (Spre comparatie, Romania a avut in 2011 un PIB de 270 miliarde $.) Defalcat, investitiile sunt urmatoarele (conform Plunkett Research):

71.8 miliarde $ - pe bunuri sportive
27.3 mld $ - marketing sportiv si publicitate
21.6 mld $ - sporturi profesioniste
20.7 mld $ - centre de fitness si relaxare
20.5 mld $ - alte distractii
19.8 mld $ - terenuri de golf
8.7 mld $ - circuite auto
4.3 mld $ - alte ligi sportive
700 milioane $ - sporturi in colegii si universitati
180 miliarde $ - diverse (concesii, constructii, pariuri, licente, sponsorizari, turism sportiv, presa sportiva etc.)

Se observa deci nu doar diversitatea intereselor americanilor fata de sport, ci si faptul ca marketingul sportiv este in topul cheltuielilor, reprezentand aproape jumatate din valoarea achizitiilor de bunuri sportive si produse promotionale. Yankeii sunt mari consumatori de sport, un studiu din decembrie 2011 aratand ca 61% dintre adultii din SUA se declara fani ai unui sport. Sportul este mai popular decat cazinourile, bricolajul, gradinaritul, artele, animalele de companie si alte hobby-uri.
Marile evenimente sportive atrag in America audiente record. Evenimentul anului este de departe Super Bowl, cu 100 de milioane de telespectatori. Intr-un top al atractivitatii, infruntarea de traditie din fotbalul american depaseste chiar si petrecerea de  Revelion!

Acelasi anuar realizat de Richard K. Miller & Associates trece in revista si cele mai valoroase entitati sportive din lume, folosind datele Forbes. Componenta Top 10 este practic o afacere intre fotbalul european si sporturile americane:

Manchester United (fotbal): 2.24 miliarde $
Real Madrid (fotbal): 1.88 mld
Dallas Cowboys (fotbal american): 1.85 mld
New York Yankees (baseball): 1.85 mld
Washington Redskins (fotbal american): 1.56 mld
Los Angeles Dodgers (baseball): 1.40 mld
New England Patriots (fotbal american): 1.40 mld
Barcelona (fotbal): 1.31 mld
New York Giants (fotbal american): 1.30 mld
Arsenal (fotbal): 1.29 mld

Doi golferi conduc topul celor mai bine platiti sportivi din SUA

Tiger Woods (golf): 62.3 milioane $
Phil Mickelson (golf): 61.2 mil
LeBron James (baschet): 44.5 mil
Alex Rodriguez (baseball): $36.0 mil
Peyton Manning (fotbal american): 38.1 mil

Pe plan international, liderii veniturilor nu sunt, cum s-ar crede, fotbalisti

Roger Federer (Elvetia, tenis): 52.8 milioane $
Manny Pacquiao (Filipine, box): 52.5 mil
Fernando Alonso (Spania, F1): 45.0 mil
Lionel Messi (Argentina, fotbal): 43.8 mil
Cristiano Ronaldo (Portugalia, fotbal): 38.8 mil

Cercetarile au aratat ca 1 din 4 americani merge anual la trei sau mai multe evenimente sportive, profesioniste sau academice. Sporturile universitare sunt extrem de populare. De pilda, baschetul universitar (38.2%) este aproape la fel de urmarit ca NBA (40.8%) de adultii din SUA. Baseball-ul profesionist este urmarit de 51.2%, fotbalul american de 61.2%, in vreme ce hocheiul are o audienta mai mica (23.5%). De notat ca fotbalul european (urmarit de 30.6% dintre americani) a depasit NASCAR-ul (23.1%) in preferintele publicului. Foarte interesante sunt si cifrele privind cheltuielile pe marketing sportiv in SUA, antementionate la 27.3 miliarde $ / an. Conform datelor SportsBusiness Journal, via The Nielsen Company, companiile care cheltuie cel mai mult pe publicitate sportiva sunt:

1. Gigantul telecomunicatiilor AT&T: 366.3 milioane $ (32% din bugetul sau total de publicitate)
2.  Producatorul de bere Anheuser-Busch: 356.2 mil (81%)
3.  Compania de telecomunicatii Verizon: 340.5 mil (30%)
4  Ford: 305.9 mil (30%)
5  Toyota: 240.0 mil (24%)
6  Chevrolet: 238.9 mil (32%)
....................................................
9. McDonalds: 202.9 mil (28%)
....................................................
Coca-Cola: $144.6 million 64%
....................................................
17. NFL: 125.6 mil (91%)
18. Subway: 125.3 mil (29%)
....................................................
21. Microsoft: 119.0 mil (29%)
....................................................
Apple: 110.5 mil (29%)
....................................................
25. Mercedes-Benz: 108.9 mil (46%)

Sunt cifre care arunca o noua lumina asupra americanilor, perceputi in general ca "Fast Food Nation". Insa, iata ca pe langa burgerii traditionali, ei mananca si sport pe paine, cheltuie enorm pe echipament sportiv si aparatura pentru exercitii, si pot fi o inspiratie.

Nu ratati urmatorul editorial, in care vom discuta despre contractele de publicitate ale sportivilor de top, sponsorizari, de cate ori a crescut marketingul sportiv online in ultimii 5 ani, cine vinde cele mai multe tricouri, care este profilul, demografia si etnicitatea fanului (in functie de sport), cat castiga acesta, si nu numai!

Asia - Pamantul Fagaduintei pentru marketingul sportiv

• "Nu cumparam jucatori ca sa vindem tricouri. Fiecare jucator al nostru este un George Clooney." ~ Richard Arnold, director comercial Manchester United, dupa transferul japonezului Shinji Kagawa
• United are 325 de milioane de fani in Asia si si-a recuperat banii pe acest transfer din trei parteneriate cu companii japoneze
• Pentru ca asiaticii sunt avizi utilizatori de tehnologie si retele sociale, cluburile si-au tradus site-urile oficiale in chineza si japoneza iar Barcelona se extinde in India
• Popularitatea Cupei Mondiale la fotbal: 95% in China, 84% in Singapore, 82% Malaezia 

Se stie, majoritatea sporturilor de renume au fost inventate in Europa, fiind ulterior "exportate" pe alte continente. Supravietuirea sportului in context global se leaga tocmai de capacitatea acestuia de a gasi noi debusee, de noi piete de desfacere. In acest sens, cea mai promitatoare este, de departe, Asia, o zona cu un potential demografic (3.8 miliarde de locuitori), emotional si deci comercial fara egal.

Va amintiti probabil imaginile de la inceputul anilor 2000, cand Florentino Perez, presedintele de atunci (si de acum) al lui Real Madrid incepea sa exploreze cu adevarat piata astiatica, "vanzandu-i" pe "galactici" pentru cateva milioane de euro in schimbul unui amical cu o obscura echipa chineza sau selectionata asiatica. Momentul ales era cat se poate de fericit. De fapt, Perez capitaliza pe spezele Cupei Mondiale din 2002, gazduite in tandem de Japonia si Coreea de Sud. "Hraniti" zilnic cu materiale promotionale, campanii media si meciuri din Liga Campionilor sau ligile europene de top, fanii asiatici o luau efectiv razna cand isii puteau vedea in carne si oase idolii: Zinedine Zidane, David Beckham si Ronaldo. 

Beckham, in special, a devenit la apogeul appeal-ului sau un soi de zeu asiatic - vanzand pe acele meleaguri orice produs imaginabil - de la lenjerie intima la parfumuri si bauturi racoritoare. Adulat ca un star rock de catre legiunile sale de fani japonezi, chinezi, coreeni sau indieni (vezi filmul "Bend it like Beckham"), care ii copiau frizura si tatuajele, "Golden Balls" a fost in 2003 obiectul unui reportaj CNN intitulat "Cat de mare este Beckham in Asia?" Raspunsul l-a oferit o statuie de 3 metri, din ciocolata, a englezului, realizata la Tokyo. Florentino Perez se lingea pe degete, dar nu numai el: la fel o faceau si directorii unor branduri asociate cu Beckham, ca Vodafone (in era United), Adidas, Pepsi sau Dolce & Gabbana. "Mai degraba as vinde stadionul Santiago Bernabeu decat pe Beckham.", a fost declaratia memorabila a lui Florentino Perez.

Cupa Mondiala din 2002, momentul de rascruce

Succesul fulminant al Cupei Mondiale din 2002 nu a facut decat sa contribuie la apetenta asiaticilor pentru fotbal. Cluburile europene au realizat imediat potentialul financiar si de fidelizare reprezentat de Asia, hotarandu-se sa il exploateze la maximum. Transferul starului japonez Hidetoshi Nakata la clubul italian Perugia in 1998 a fost doar preludiul unui flux de importuri partial motivate sportiv, dar mai mult tintind profitul, pentru ca un jucator asiatic transferat la o echipa din Vest aduce cu el vanzari de tricouri de milioane de euro, zeci de mii de turisti in oras per sezon, si un card de televiziuni si de site-uri care ii monitorizeaza orice miscare, promovand nu doar individul ci si clubul / brandul care l-a luat sub contract. Practic, profituri pe toata linia. Miscarea a functionat si in sens invers, daca ne gandim ca un club din China a apelat la Paul Gascoigne si, mai aproape, o echipa vietnameza l-a transferat pe brazilianul Denilson, efectiv niste "publicity stunts", in ambele cazuri fiind de jucatori expirati.

In plus, fanii asiatici sunt cunoscuti pentru loialitatea vecina cu fanatismul. Interesant, tendinta lor este de a sprijini jucatorul, si abia apoi clubul acestuia, conform firmei de consultanta branding FutureBrand. 

Revenind, ceea ce au facut echipe precum Manchester United, cu Park Ji-Sung si Shinji Kagawa sau Arsenal cu Ryo Miyaichi este machiavellic dar perfect justificat. In ziua de azi, a nu-ti extinde brandul pe toate meridianele este nu doar inacceptabil, este suicidar intr-o competitie globala acerba. Iata de ce toate marile cluburi sportive europene se bat pe intaietate in Asia. Iata de ce Supercupa Italiei se joaca in ultimii ani la Beijing, iar Arsenal ori Chelsea si-au deschis scoli de fotbal si isi fac pregatirea de vara in Thailanda sau Hong Kong (unde are loc Premier League Asia Trophy Tour). La mijloc sunt puternice motivatii financiare.

Manchester United, liderul de piata

Liderul "haitei" este de departe Manchester United, care in 2003, inaintea transferului lui Beckham pe Santiago Bernabeu, avea in Asia 16 milioane de suporteri, potrivit CNN. La finalul sezonului 2011-2012, vicecampioana Angliei a comandat firmei Weber Shandwick un studiu de cercetare pe opt piete din Asia. Rezultatele au aratat ca "Diavolii Rosii" au acum, atentie, 659 milioane de fani, aproape o zecime din populatia globului. Insa dincolo de cresterea uriasa a numarului de suporteri, revelatia cercetarii este urmatoarea: circa 50% din fanii lui United, 325 de milioane, provin din Asia, in particular din tari precum Indonezia, Vietnam si Thailanda. Este o cifra dubla fata de contingentul cu care se lauda Barca in regiune.

Asiaticii lucreaza "in stil mare"

Concurenta vine din Manchester si nu numai. Rivala locala City are la randul ei ambitii in Asia, motiv pentru care si-a tradus versiunea mobila a site-ului in limba japoneza. Nici nemtii nu stau cu mainile in san - firma DFL Sports Enterprises, care se ocupa de marketingul Bundesligii, si-a deschis un birou la Singapore. Dar Asia nu este exclusiv fieful fotbalului: datele culese la mijlocul anilor 2000 arata ca, in China, primele doua sporturi ca popularitate sunt baschetul si fotbalul (cvasi-egale), urmate de tenisul de masa. Sportul rege atrage cele mai mari audiente pe stadion, dar transferul chinezului Yao Ming in NBA, la Houston Rockets, in 2002, ramane un model de marketing sportiv si de schimburi comerciale si culturale intre Est si Vest. Devenit un simbol cultural, Yao a crescut profilul NBA in Asia, dar si al unor branduri diverse, de la Nike la Visa si McDonald's.

In concluzie, Asia este o mina de aur din care fiecare club si brand, de la Manchester United la Apple, vrea sa extraga cat mai mult. Si asta pentru ca, vorba lui Napoleon: "Occidentul nostru este un bordei. Doar in Orient se poate lucra in stil mare."

Marketing, în funcţie de chef...

La prima vedere, Romania - Olanda, "meciul unei generatii", asa cum exagerat l-au descris niste membri ai presei autohtone, a fost o dezamagire pentru fani dar in acelasi timp un succes de marketing sportiv. La urma urmei, Arena Nationala a fost plina ochi, milioane de fani s-au adunat in fata televizoarelor, iar pe stadion s-a auzit Ciuleandra, dupa golul lui Marica. A fost, cel putin pana la reusita trei a batavilor, o sarbatoare a fotbalului si a romanilor, in care desi echipa a pierdut, FRF, sponsorii si societatea in ansamblu au castigat. Ruxandra Dragomir, presedinta Federatiei Romane de Tenis, prezenta si ea la meci, observa intr-o postare pe Facebook: "A fost extraordinar. 53.000 de oameni au intonat imnul Romaniei...pacat de scor...". Sigur, este impresionant sa auzi imnul intonat de un intreg stadion, si la fel de placut sa vezi parinti impreuna cu copiii lor la un meci de fotbal, fluturand steagul. Este ceea ce trebuie sa faca sportul: sa uneasca oamenii si campionii. Dar asa ceva este absolut normal peste hotare: romanii nu fac decat sa redescopere normalitatea.

 Sa nu ne lasam insa pacaliti: Romania - Olanda a fost un succes de casa "in virtutea sinergiei faptelor si eludand meandrele concretului". Meciul s-a vandut pentru ca Romania juca impotriva unui adversar cu nume. Mai mult, s-a vandut pentru ca Romania castigase in Turcia, rezultat ce a avut darul de a spori cererea de bilete si interesul suporterilor. Nimic deplasat dar, inca o data, vorbim de efecte de scurta durata, de un interes punctual. Sigur, Federatia face pasi in sensul corect, oferind pachete promotionale de bilete.

Sunt totusi pasi mici spre crearea unei mentalitati, a unui spirit. Romanii trebuie sa vina la meci din pura mandrie, nu datorita numelui adversarului, dotarilor din stadion sau pentru ca echipa nationala, Dumnezeu stie cum, a castigat ultimele doua partide in deplasare si este "pe val". Sigur, toate acestea joaca un rol care nu poate fi negat, dar ele nu trebuie sa joace rolul decisiv. S-a invocat atmosfera teribila si in acelasi timp superba creata de fanii turci la Istanbul, in urma cu o etapa.


Pe aici nu se canta

Ei bine, poate ca, in loc sa ne invete Ciuleandra (un efort meritoriu si purtator de valori - care s-ar putea sa nu rezoneze totusi la generatia Facebook), sponsorul nationalei trebuia sa organizeze (via retele sociale, eventual) un concurs de cantece, cel mai bun urmand sa fie tiparit si impartit pe flyere la intrarea in stadion, apoi difuzat la boxe in interpretarea unei vedete pop. Romanii nu au cantece prin care sa isi sustina favoritii. Scandarile de genul "Pe ei, pe mama lor" au o energie - dar si o frustrare considerabila. Fara sa vrem, ne gandim la Anglia si la cantecele auzite acolo chiar si in ligile inferioare. Pana la urma, fotbalul este un fenomen cultural. Or, fotbalul si sportul nostru au traditie - dar, tipic locului, nu s-au dezvoltat pana la capat.

Pentru suporterii romani, testul de credinta nu fost meciul cu Olanda - este foarte usor sa tii cu o echipa care tocmai a castigat si are "bragging rights", dreptul de se da mare. Insa, parafrazand pe cineva, adevarata maiestrie este sa pui funduri pe scaune cand echipa pierde. Aici intervine marketingul sportiv, singurul care poate crea o experienta completa, in care scorul nu poate anula satisfactia traita. Raportandu-ne strict la echipa nationala, cum se poate face acest lucru?


Ce se poate face:

- preturi mult reduse pentru grupuri
- recompensarea fanilor fideli (care fac deplasari si achizitioneaza bilete pentru toata campania) cu tichete suplimentare pentru prieteni si familie
- un tricou gratuit pentru fiecare fan al nationalei, care ar transforma Arena Nationala intr-o mare galbena
- o zona "all inclusive" pe stadion, unde poti manca si bea cat doresti, de pretul biletului
- acces "gratuit" la un concert pe Arena Nationala, pentru toti cei care cumpara bilet la un meci mai slab sau amical (cum va fi cel cu Belgia). Daca concertul are loc dupa meci, cu atat mai bine, publicul va ramane cu ceva frumos chiar daca nationala pierde!

Sunt initiative care se aplica nu doar fotbalului, ci sporturilor in general. Ceea ce trebuie retinut este ca pana si cea mai proasta strategie de marketing poate aduce bani cand o echipa castiga. Brandurile si cluburile (in cazul de fata, FRF) ar trebui insa sa priveasca la viitor, si sa isi ataseze emotional urmatoarea generatie de fani si de clienti. Omul gospodar isi face iarna car si vara sanie, spune un proverb al nostru. Cand vor reusi sa ii fidelizeze si sa ii faca sa cante si cand Romania pierde cu 7-0, abia atunci vom putea vorbi de un marketing functional. Pana atunci, cei care au plecat de pe Arena Nationala au putut fi auziti strigand "Hotii" si "Huo". Bad for business!

Exercitii de re-branding

Brandingul este practica de marketing prin care se creeaza un nume, simbol sau design ce identifica si deosebeste un produs de alte produse. Cu alte cuvinte, un branding inspirat este, in lumea afacerilor (desigur, si sportive), ceea ce face diferenta. O regula de baza pentru o franciza care s-a impus in constiinta publicului este sa nu isi modifice brandingul, sau, daca este obligata sa o faca, sa il schimbe inteligent. Si asta pentru ca re-brandingul, cum este botezata modificarea, este un pariu urias. El poate "improspata" un brand sau ii poate pune lacatul pe usa.

Un exemplu recent este gigantul IT Microsoft, care a anuntat in august ca isi modifica logo-ul, dupa 25 de ani, mai precis pentru prima data din februarie 1987. Insa decizia de a trece la un nou logo, menit sa celebreze sistemul de operare Windows 8, a starnit nemultumiri in randul utilizatorilor. Brandul este despre puterea obisnuintei, iar mentinerea lui determina succesul pe termen lung. Dar, atunci cand ai sute de milioane de dolari la dispozitie de investit in marketing, ca Bill Gates, poti invinge conservatorismul clientilor. Miza este mare: concurenta pe o piata monopolizata de Apple si de Google.

Acum, imaginati-va ca Gigi Becali, dupa o noapte in care nu a dormit bine, anunta ca va schimba numele Stelei in FC Bucuresti, vrand sa se rupa de "fosta Steaua". Ceva oarecum similar s-a petrecut recent in Anglia, unde patronul lui Leyton Orient (liga a III-a), Barry Hearn, si-a anuntat planul de a schimba denumirea clubului fondat in 1881 in London Orient. Conditia ar fi ca gruparea lui sa primeasca Stadionul Olimpic, in coproprietate cu West Ham. Hearn a declarat ca schimbarea se vrea un "exercitiu de re-branding" menit sa asocieze clubul cu orasul. "Cand cauti un nou viitor, ai nevoie de un nume nou. Sunt convins ca miscarea nu le va pica bine tuturor suporterilor. Dar a numi o formatie dupa capitala este ceva unic." Riscul? Clubul, bazat in estul Londrei, isi va pierde identitatea locala. In acest moment, pe stadionul lui Leyton Orient vin putin peste 4000 de fani. In noua locatie si cu un nou nume, cifra ar creste la 27.000. O decizie privind Stadionul Olimpic este asteptata pe finalul lunii.

UEFA le-a trimis o directiva cluburilor europene implicate in competitia sa, Europa League, prin care ii indeamna pe managerii si jucatorii acestora sa "proslaveasca" turneul, "dramatic si bogat in traditie". Oficialii de la Nyon sunt ingrijorati de faptul ca multe echipe, in special cele din campionatele tari, desconsidera competitia, descrisa sezonul trecut de Sir Alex Ferguson drept "o pedeapsa". Forul european incearca astfel sa scoata Europa League din umbra Ligii Campionilor. Europa League s-a nascut prin re-brandingul Cupei UEFA in 2009.

Nici stadioanele nu scapa de re-branding. Wembley, care a costat 1 miliard de euro si are nevoie disperata de fonduri pentru a-si plati datoriile, era potrivit BBC obiectul negocierilor cu 5 companii interesate sa se asocieze la denumirea arenei. Se pare ca noua denumire va pastra traditionalul "Wembley" in nume pentru a nu aliena suporterii si a sterge un secol de istorie. Federatia Engleza a respins speculatiile.

Febra re-brandingului nu este nimic nou in Anglia, unde arena lui Arsenal poarta numele companiei aeriene Emirates si cea a lui Stoke City numele bancii Britannia. Un caz special este insa Newcastle United. In noiembrie 2011, "cotofenele" schimbau, din ratiuni financiare, numele stadionului St James' Park (deschis: 1892) in Sports Direct Arena. Decizia patronului Mike Ashley (care isi promova astfel propria firma de articole sportive) i-a infuriat insa pe fanii lui Newcastle, care au umplut zidurile stadionului cu graffiti prin care aminteau numele istoric al locului, unul central in ethos-ul de pe Tyneside.

Dupa un an de discordie, Ashley a ajuns la o solutie la fel de controversata. Gratie unui nou contract de sponsorizare, de data aceasta cu firma de imprumuturi rapide Wonga, Newcastle isi va redenumi arena St James' Park si va primi 8 milioane de lire pe sezon. Dar, asocierea cu un "rechin legal" care practica o dobanda uriasa ar putea face din tentativa de impacare cu fanii un fiasco...

In Major League Baseball, Baltimore Orioles, Miami Marlins si Toronto Blue Jays si-au schimbat si ele "look"-ul in acest an, concepandu-si noi logo-uri pentru a spori interesul si a creste vanzarile de bilete si articole promotionale. Cea mai radicala schimbare a fost operata de Miami Marlins, care pe langa logo si echipament, si-au schimbat si numele (anterior, Florida Marlins)! Si daca nu era de ajuns, clubul a construit si un nou stadion, care a costat 634 de milioane de dolari...

Concluzia? Tot mai multe cluburi, afaceri si chiar sportivi opteaza pentru re-branding, intr-o incercare de a se reinventa. Unii au succes, altii nu. Este clar, re-brandingul a devenit un trend, intr-o lume in care daca nu vii cu ceva nou esti aruncat la cos. Dar, pentru a nu da gres, re-brandingul trebuie facut de specialisti, un motiv serios sa apelati la serviciile noastre

10 lectii de marketing sportiv

Majoritatea romanilor nu au strategii si nici viziune, ei au "combinatii" si scurtaturi catre un castig rapid dar de consistenta fumului de tigara din care trage, stresat. Din pacate, succesul economic nu este intamplare si nici loterie. Iar marketingul nostru sportiv reflecta aceeasi conceptie de viata: o lovitura rapida, o campanie de o saptamana cu mici si bere, apoi o vacanta in insule. Dupa care, Dumnezeu cu mila.
Dar timpurile se schimba, iar mindset-ul nostru trebuie sa fie altul. Trebuie sa invatam de la cei mai buni. A fost usor sa importam produsele vesticilor, partea grea este sa le adoptam valorile. Mai jos va prezentam 10 lectii care nu se predau in "fabricile" de specialisti in marketing sportiv ale patriei noastre:

1. Fii o prezenta activa si completa pe Internet
Este o regula care se explica singura, dar daca mai era nevoie, in 2012 este elementar sa utilizezi toate canalele sociale. Si cand spunem toate vorbim nu doar de celebrele Facebook si Twitter (inca, foarte discret in Romania) ci si Pinterest, Instagram, Google+. Cine o face, are acces la segmentul de public "de aur", conectat la retelele sociale ca la perfuzie. Prin aceste culoare, un brand se poate monetiza (cu un marketing de calitate si un mesaj atragator) si mai ales primi feedback despre campaniile derulate.

2. Sa fii diferit e un lucru bun
Am fost invatati sa stam in turma - insa in marketing, originalitatea este esentiala. Pe o piata unde competitia pentru bani este imensa, trebuie sa fii diferit. Facand abstractie de trecut, ce l-ar determina pe un suporter neutru sa aleaga intre Steaua, Dinamo si Rapid, toate echipe bucurestene? Actualmente, nimic. Printr-o campanie de marketing sau o abordare imprevizibila, ultimele doua pot ataca pozitia traditionala de lider a Stelei. Un club adevarat mananca marketing pe paine tot timpul, nu doar in ajunul meciului.

3. Gandeste ca un fan
Pentru un brand implicat in sport cea mai importanta resursa sunt fanii, ambasadorii si purtatorii valorilor brandului. Trebuie sa te pui in locul acestora pentru a le intelege dorintele si a-i pastra in tabara ta. Fanii trebuie recompensati pentru fidelitatea lor, oferindu-le reduceri, premii si evenimente speciale. Unii vad in fani niste clienti - tu trebuie sa vezi in ei o familie, acordand atentie speciala membrilor "cu vechime". Marketing inseamna sa ai grija de oile tale, nu sa le jupoi.

4. O doza de realitate
Prezenta virtuala nu va tine niciodata locul celei reale. O organizatie sportiva sau comerciala asociata unui eveniment de profil trebuie sa faca suporterii sa traiasca visul, sa le permita sa ii cunoasca pe jucatori si sa se simta mai apropiati de idolii lor.

5. Exploateaza emotiile
Sportul este despre pasiune, iar in momentul in care ai starnit o emotie in randul fanilor si ii faci sa se implice, esti aproape de succes. Pentru a realiza acest lucru ai nevoie nu de "experti" care le stiu pe toate, ci de o echipa de oameni pasionati pentru care imaginatia nu este gatuita de o cravata. Sa ne gandim doar la sloganul EURO 2008: "Expect emotions", sau la melodia EURO 2012, "Endless Summer", care au sintetizat perfect ethos-ul competitiei.

6. Alege o tabara
In sport nu exista neutralitate - decat daca esti arbitru. Marketingul sportiv modern este despre adeziunea unui brand fata de un club sau echipa, despre un parteneriat si valori comune. Cand un sponsor se asociaza unei echipe, creeaza in randul fanilor o asteptare ca, asemeni lor, va ramane fidel cauzei ani la rand. Acest lucru s-a vazut la Olimpiada de la Londra, unde Adidas a avut curajul, intr-o economie globala, sa sustina echipa Marii Britanii, castigand astfel o noua legiune de consumatori insulari.

7. Asociaza-te cu modele veritabile
Strategia Pepsi din 2003-2004 este un exemplu clasic de "asa nu". Atunci, celebrul producator de bauturi racoritoare opta sa se asocieze cu fotbalistul Adrian Mutu. Teoretic, alegerea era ideala, Mutu fiind pe val. Ce a urmat, se stie. Asa ca domnilor, data viitoare mergeti pe mana Sandrei Izbasa sau a lui Carol-Eduard Novak. Adica a unui model veritabil, chiar daca nu "glamorous".

8. Fii o putere media
Am vorbit de media sociala, insa promovarea unui eveniment, a unei campanii sau a unui ambasador al brandului depinde si de o relatie cordiala cu mass media. Pune-ti la punct portofoliul, stabileste contacte cu luni in avans si ofera jurnalistilor toate informatiile necesare. Foloseste media pentru a-ti amplifice mesajul.

9. Creeaza polemici
Atunci cand brandurile si agentiile de marketing sportiv sunt dispuse sa riste si sa fie excentrice, cu riscul de a polariza parerile, publicitatea este asigurata. Sigur, o campanie indrazneata, un logo ciudat si interpretabil pot face mai mult rau decat bine. Dar tot ele pot lasa o mostenire. Ce ar fi fost Cupa Mondiala din 2010 fara agasantele vuvuzele?

10. Vinde un vis, nu un produs
Consumatorii tind sa evite continutul hiper-comercializat. Ironia este ca marketingul ca industrie speculeaza sentimentele consumatorului si isi propune sa-i influenteze deciziile. Marketingul modern este ceva mai mult decat reclama mascata. De ce este atat de ravnit iPhone? Pentru ca vinde un vis (distractie, socializare, popularitate). In acelasi mod, marketingul sportiv trebuie sa vanda o experienta, cucerind increderea si inima fanilor pe termen lung.

Wi-Fi-ul in sport - de la spart seminte, la stat pe Internet

Dinamica arenelor sportive si a marketingului sportiv s-a schimbat dramatic in ultima jumatate de secol. De la sali si stadioane unde scorul era tinut cu celebrele placute, iar reclamele erau afisate pe panouri fixe, s-a ajuns, gratie noilor tehnologii, la o interactivitate fara precedent. In toate arenele sportive care se respecta, din Europa, America si asa mai departe, exista ecrane uriase, prin intermediul carora publicul primeste ultimele informatii despre echipa favorita, afla cele mai arzatoare stiri, urmareste continut video si mai ales "absoarbe" o tona de reclame. In special reclamele de pe marginea terenului curg, la propriu, pe banda rulanta. Clubul isi promoveaza ultimele produse, ofertele de ospitalitate si, de cativa ani, canalele sociale prin care isi fidelizeaza fanii. Asul din maneca? O conexiune Wi-Fi extrem de puternica menita sa deserveasca 20.000, 50.000 sau 100.000 de oameni veniti sa urmareasca, dupa caz, un meci de baschet, de fotbal propriu-zis sau de fotbal american.

Wi-Fi, o mina de aur

Wi-Fi este un semnal de internet fara fir (wireless) care poate fi preluat de dispozitivele echipate sa o faca, precum smartphone-urile, laptopurile, tabletele etc. . Locatia care genereaza acest semnal este denumita "hotspot". Simplificand, un stadion / o sala destinata sportului este un hotspot urias, unde fanii au - si in aceasta consta frumusetea - acces gratuit la internet. Nu pare iesit din comun, insa cand ii oferi fanului Wi-Fi pentru a sta pe chat cu prietenii, a urca poze pe Twitter si Facebook si a-si impartasi emotiile cu privire la partida, ai dat lovitura. Pentru o organizatie sportiva, a oferi Wi-Fi a devenit o conditie sine qua non a succesului si profitului. A-ti dota stadionul cu internet wireless este o investitie care da roade pe termen lung - printre ele, publicitate virtual gratuita, cresterea notorietatii brandului si atragerea de noi fani.

Stadioanele, urmatorul pas

O analiza Forbes din 2011 preconiza ca urmatoarele mari piete Wi-Fi vor fi mall-urile, restaurantele si stadioanele. Sigur, nu internetul wireless este "magnetul" care atrage lumea pe stadioane in SUA sau in Anglia. Pe aceste meleaguri, adeziunea la culorile unui club tine in primul rand de traditie si de mandria locala. Insa faptul ca spectatorul, care plateste cateva zeci de dolari sau de lire pe bilet, beneficiaza de internet de mare viteza pe iPhone-ul sau iPad-ul sau, face diferenta si contribuie semnificativ la asa numita "matchday experience". Publicul din Vest este unul pretentios, iar Wi-Fi-ul nu mai este de mult un moft, ci un lucru care se subintelege, un standard. Conectivitatea este noul trend, inclusiv in sport.
Ideal ar fi deci ca fiecare arena sportiva sa fie dotata cu Wi-Fi. Este ceea ce au inteles americanii. La sfarsitul lunii mai, conducerea NFL (National Football League) a dat o directiva prin care a solicitat introducerea Wi-Fi pe toate cele 31 de stadioane din campionat. "Credem ca este important sa aducem tehnologia pe stadioane. Stim ca experienta de a vedea meciul acasa este extraordinara, si trebuie sa concuram cu ea. Vrem sa cream aceeasi atmosfera pe stadioanele noastre. Cand vii pe o arena, vrem sa te fie o experienta de neuitat.", a declarat oficialul NFL Roger Goodell.

Echipele s-au raliat la acest apel, New England Patriots anuntand recent ca va oferi Wi-Fi gratuit tuturor fanilor sai la meciurile de acasa, de pe Gillette Stadium. Alte arene Wi-Fi includ MetLife Stadium (Jets/Giants), Georgia Dome (Falcons), Lucas Oil Stadium (Colts), Raymond James Stadium (Buccaneers), Mercedes-Benz Superdome (Saints), Bank of America Stadium (Panthers) si Sun Life Stadium (Dolphins).
Initiativa americanilor nu este intamplatoare. Desi NFL vinde 96% din bilete, liga pierde teren deoarece fanii dependenti de tehnologie simt ca daca vin la meci pierd pe filonul virtual, asa numitul "fantasy football". Intr-un sondaj ESPN din 1998, 54% dintre fani spuneau ca prefera sa vina la stadion decat sa vada meciul acasa. Anul trecut, cifra a scazut la 29%, ceea ce i-a alertat pe diriguitorii NFL si i-a silit sa accelereze instalarea Wi-Fi in arene. O alta idee remarcabila este ca, printr-o aplicatie dedicata, fanii sa poata asculta ceea ce vorbesc jucatorii, care vor purta microfoane!

Romanii au talent, dar nu se grabesc

Febra Wi-Fi a atins si alte sporturi. In ianuarie, a venit randul Indian Wells, a doua arena de tenis a lumii, sa se doteze cu o puternica retea de internet wireless. Potrivit organizatorilor, dotarea reflecta cat de critic a devenit Wi-Fi-ul pentru satisfactia fanilor, mereu dornici sa faca poze, filmulete si sa le posteze pe net.
Fotbalul a intrat si el in hora Wi-Fi. Acum mai putin de un an, Real Madrid a devenit primul club european care a semnat o intelegere cu Cisco Systems, un provider reputat in domeniu. Potrivit acordului, Cisco s-a obligat sa creeze un "stadion interactiv" pe Santiago Bernabeu, arena veche de 65 de ani care adaposteste 85.000 de fani. In plus, noul sistem va usura dramatic traficul operatorilor de telefonie mobila.

In Romania, chiar daca tehnologia a explodat in ultima vreme, Wi-Fi-ul pe arenele sportive este deocamdata o exceptie sau un privilegiu pentru mass media, vezi Arena Nationala. Insa organizatorii ar trebui sa gandeasca in avans si sa gaseasca fondurile pentru a veni in intampinarea nevoilor fanilor. Daca stiu ca am Wi-Fi la stadion, voi fi mult mai inclinat sa fiu acolo data viitoare. Trivializand un pic, sportul romanesc trebuie sa depaseasca nivelul de spart seminte, si sa tinteasca putin mai sus, inclusiv via Internet.